Scopul principal al inițiativei noastre este de a implica cetățenii în colectarea de informații despre arborii remarcabili din România. Prin urmare, implicarea dumneavoastră este foarte importantă, astfel încât am dori să vă menţinem interesul deschis pentru această iniţiativă. Pe de altă parte ar trebui să avem câteva informații de bază despre arbori, caracteristicile și locațiile acestora, cu scopul de a permite o analiză mai structurată a datelor, atunci, când vom avea sute de înregistrări.

O condiţie esenţială pentru a putea înscrie/consemna un arbore este să vă înregistrați și să vă creaţi un cont pe platforma noastră web. Înregistrarea dumneavoastră se va face doar o singură dată. Ca urmare veți primi un nume de utilizator și o parolă, de care vă puteţi folosi ori de câte ori doriţi să accesaţi siteul nostru. Vă puteți înscrie pe siteul nostru cu orice nume doriți! Cu toate acestea, vom avea nevoie de câteva informaţii personale care ne vor fi utile mai târziu, când vom analiza ştiinţific posibilele relaţii dintre profilul personal al Dvs. şi trăsăturile arborilor.

Vom solicita cinci categorii de informații despre arbori. Acestea sunt:

(I) Arborele. Informaţiile referitoare la arbori includ dimensiunea (circumferinţa trunchiului, în cm), specia, locul (coordonate GPS) și o imagine reprezentativă. O fotografie despre arbore este de asemenea un element important pentru a face arborele remarcabil vizibil şi altora care sunt interesaţi şi accesează siteul nostru!

(II) Condiția arborelui. Aici ne interesează starea arborelui. Are arborele părţi uscate sau nu? Este un arbore uscat sau viu, sau este doar un ciot rămas după tăiere? Are arborele scorbură? Aceste informații sunt foarte importante atât din punct de vedere al valorilor ecologice (componentele moarte sunt între principalele caracteristici  care fac aceşti arbori valoroşi din punct de vedere ecologic!) cât şi din punctul de vedere al impactului uman şi a vulnerabilităţii arborelui. Un arbore cu o scorbură mare în trunchi va fi mai vulnerabil să se prăbușească , faţă de un arbore fără o astfel de scorbură. Am evitat în mod deliberat legătura directă dintre componentele moarte ale arborilor și a stării de sănătate al acestora! Noi considerăm elementele moarte pe arborii bătrâni ca fiind deseori elemente naturale ale acestor arbori, care cresc valoarea ecologică a acestora. Arborele poate fi perfect “funcţional” şi în cazul în care are scorbură.

(III) Semnele intervenţiilor umane de management. Mulţi arbori poartă semnele vechi sau noi ale diferitelor intervenţii umane. Aceste semne arată că arborii remarcabili erau “arbori lucrători” în trecut. Intervenţiile tipice umane asupra arborilor în România, care totodată influenţează forma arborilor, sunt tăiatul în regim de scaun şi tăiatul în regim de crâng. Tăiatul în scaun se face la nivelul mai ridicat al trunchiului şi de regulă ţinteşte crengile. Tăiatul în crâng se aplică la nivelul solului. Ambele tipuri de intervenţie sunt practici tradiţionale de extragere a masei lemnoase şi ambele sunt pe cale de dispariţie în zilele noastre (mai ales tăiatul în scaun, la alte specii decât salcia). Mai jos prezentăm câteva poze despre arbori tăiaţi în regim de scaun şi în regim de crâng din sudul Transilvaniei. Cu câteva decenii în urmă, aceste practici erau comune în sudul Transilvaniei. Azi se pot observa foarte rar, dar existenţa arborilor cu formele lor speciale (vezi pozele), împreună cu amintirile oamenilor învârstă arată că era, cândva, o practică frecvent folosită.

Poza “Pollards”: Câteva exemple de forme create în urma tăiatului în scaun. Primele trei poze reprezintă carpeni, în timp ce ultima poza reprezintă sălcii. Menţionăm că tăiatul în scaun a carpenilor este o practică abandonată în multe regiuni din România. Astfel, arborii rămaşi, care poartă semnele acestor intervenţii din trecut sunt veritabile elemente de “memorie culturală”, şi trebuie protejate/tratate ca atare.

Poza “Coppice oak”: Exemplu de stejar tăiat în regim de crâng. În sudul Transilvaniei există încă multe hectare împădurite care poartă semnele acestui tip de extracţie a masei lemnoase. Tăiatul în crâng, ca şi tăiatul în scaun (vezi poza precedentă) sunt pa cale de dispariţie în- şi au dispărut din multe regiuni din Europa (nefiind economice).

(IV) Locul de amplasare a arborelui. Aici se vor oferi informații despre locul în care se află arborele remarcabil. Este o aşezare umană sau o păşune, pădure sau altă zonă? Locul de amplasare, de asemenea, poate însemna diferite vulnerabilități pentru arbore, dar, în același timp, poate reprezenta diverse oportunități pentru a recunoaşte şi proteja arborele remarcabil!

(V) Valoarea culturală şi sentimentală a arborelui. Foarte mulţi arbori remarcabili au nume, au poveştile, legendele lor sau stârnesc sentimente pozitive în oameni, datorită dimensiunii şi vârstei lor. Dacă arborele remarcabil măsurat de către Dvs. are un  nume sau o poveste, vă rugăm să ni-le împărtăşiţi. De asemenea, ne bucurăm de orice relatare a sentimentelor, părerilor personale despre arborele măsurat. Toate acestea în doar câteva propoziţii.

Măsurarea arborilor este o activitate centrală pentu iniţiativa noastră. Cel mai simplu este să măsurăm circuferinţa trunchiului. Acesta se face de regulă la o înălţime de 130 cm. După ce aţi măsurat câţiva arbori veţi putea aproxima uşor această înălţime. De multe ori trunchiul arborelui are un nod sau se îngroasă mult (de exemplu datorită bifurcării) în jurul acestei înălţimi. În aceste cazuri recomandăm ca arborii să fie măsuraţi sub nod (sau în unele cazuri peste nod) şi înaintea bifurcării. Pozele de mai jos prezintă trei exemple despre cum recomandăm (şi nu recomandăm) să se măsoare arborii.

Poza 1. Salcie măsurată la 130 cm înălţime.

Poza 2. Acest stejar are dimensiunea de 622 cm dacă se măsoară sub bifurcaţie. Dacă se măsoară peste bifurcaţie, la înălţimea de 130 cm va avea peste 640 cm.

Poza 3. Acest stejar are un nod la înălţimea de 130 cm. Măsurându-i circumferinţa la această înălţime vom găsi valoarea de 530 cm. Sub nod arborele va avea 410 cm. Recomandăm în acest caz, măsurarea sub nod.

Ce este un arbore remarcabil?

Mai jos prezentăm o descriere scurtă a arborilor  de care suntem interesaţi în iniţiativa noastră şi vom da câteva exemple referitoare la aceştia. Suntem interesaţi de acei arbori care sunt în mod vizibil “graşi”, deci au trunchiul excepţional de gros  în comparaţie cu ceilalţi arbori aparţinând aceloraşi specii. Astfel, când vorbim de arbore “mare”, nu ne referim la coroana arborelui ci la trunchiul acestuia. Suntem interesaţi de aceşti arbori, pentru că mărimea şi vârsta lor le conferă valori ecologice, istorice, culturale şi estetice deosebite. Aceşti arbori pot avea sute de ani, şi viaţa lor este strâns legată de istoria peisajului în care se află şi de a societăţilor umane, care populează aceste peisaje. Mulţi dintre aceşti arbori au fost şi / sau încă sunt “arbori lucrători”, servind comunităţiile locale cu frunzele, crengile, fructele, umbra şi alte servicii (cum ar fi cele estetice) ale lor. Deseori arborii mari au forme speciale. Aceste forme deseori oferă informaţii despre intervenţiile umane efectuate pe aceşti arbori, cum ar fi tăiatul în scaun şi în crâng. Arborii mari, “graşi” au deseori scorburi. Scopul nostru este să promovăm o atitudine pozitivă faţă de arborii mari, scorburoşi (deseori cu elemente semnificative moarte). Pe foarte mulţi arbori mari, scorburile se formează natural, conferând un rol ecologic disproporţional de mare arborilor. Multe insecte, ciuperci, licheni, păsări şi alte organisme sunt atraşi de prezenţa scorburilor pe arbori.

Suntem conştienţi de valoarea extraordinară a arborilor tineri. Toţi arborii bătrâni au fost cândva arbori tineri, şi existenţa arborilor bătrâni din viitor va depinde de capacitatea noastră de a asigura condiţii stabile arborilor tineri pentru ca aceştia să îmbătrânească. Totuşi, pentru anumite funcţii ecologice şi anumite tipuri de valori socio-culturale, anumiţi arbori sunt mai importanţi decât alţii. Este ca în viaţa omului: pentru anumite funcţii sau servicii, anumite persoane sunt mai calificate decât alte persoane, în timp ce cu toţii suntem la fel de valoroşi. De exemplu, dacă este vorba de o operaţie, un medic chirurg este mult mai recomandat decât un jucător de fotbal!

Ce este un arbore mare? Fără nicio îndoială “mărimea” este o măsură subiectivă şi nu există o singură mărime care să fie şi obiectivă şi universal aplicabilă pentru toţi arborii. Ceea ce este “mare” pentu o specie de arbore poate fi “mic” pentru altă specie, mai mult, aceaşi specie de arbore poate fi “mare” dar tânăr în anumite condiţii de mediu şi “mic” dar bătrân în alte condiţii. Uneori “un arbore” este format din mai mulţi arbori. În final, deseori cea ce este “mare” pentru o regiune poate fi percepută ca “dimensiune medie” pentru altă regiune, chiar în cadrul aceleiaşi specii!

În cele ce urmează vom oferi câteva exemple referitoare la mărimile unor arbori comuni din România, folosind experienţele noastre şi a altora din România. De asemenea, vom face o sugestie subiectivă pentru limita inferioară de la care un arbore poate fi considerat “remarcabil”.

Stejarul şi gorunul (Quercus robur şi Q. petraea) sunt arbori comuni în zonele de câmpie şi deal, aceştia fiind arbori care în mod normal ajung la dimensiuni şi vârste considerabile. Stejarii se dezvoltă bine în condiţii bune de lumină, astfel, cei mai mari stejari le vom găsi în condiţii deschise, cu luminozitate foarte bună şi nu în păduri închise. În peisajele culturale din partea centrală a României, cei mai mari stejari se află pe păşuni şi nu în păduri. În această regiune, stejarii cu circumferinţa trunchiului de cel puţin 400 cm sunt foarte comuni (de ordinea sutelor) şi putem găsi mulţi stejari cu trunchiuri de 500+, 600+ sau chiar 700+ cm. Cel mai mare stejar din această regiune are 920 cm şi este estimat să aibă în jur de 900 de ani (se află la Mercheaşa)! În alte regiuni ai Transilvaniei însă stejarii şi gorunii care au circumferinţa trunchiului de 400 cm pot fi foarte rari. Mulţi dintre stejarii propuşi pentru competiţia “arborele anului” au circumferinţa trunchiului de 500+ cm.

În România exista mai multe specii de stejari şi aceştia au rate de creştere şi mărimi diferite la maturitate. Astfel stejarul pufos (Quercus pubescens) creşte mai încet, preferă zone însorite cu umiditate mai redusă. Dacă identificaţi un stejar pufos cu dimensiunea trunchiului de 200+ cm, acesta este deja un exemplar de remarcat! Cerul (Quercus cerris) are o creştere mai rapidă decât gorunul, dar şi viaţa lui este mai scurtă decât gorunul Pe baza experienţei noaste, un cer de dimensiunea 300+ (cel mai mare măsurat de noi a avut 330!) poate fi considerat remarcabil.

Alţi arbori autohtoni care pot atinge dimensiuni vizibil mari sunt plopii şi fagii. Cel mai mare fag pe care l-am identificat a avut circumferinţa trunchiului de peste 470 cm, şi în cazul plopului cei mai mari exemplari au avut circumferinţa de peste 700 cm.

În timp ce atingerea unor dimensiuni vizibil mari este relativ uşoară pentru anumite specii de arbori, alţii devin “mari” la dimensiuni mai modeste. Stejarul pufos menţionat mai sus este doar un exemplu, la care putem adăuga, carpenul, mesteacănul, sălciile şi jugastrul. Pentru aceşti arbori ar fi “nedrept” să fie clasificaţi conform standardelor de mărime ai stejarului sau ale plopului. La modul general, suntem bucuroşi să identificăm carpeni cu circumferinţa trunchiului de 300+ cm (cei mari mari pe care le-am găsit au avut 400+ respectiv 500+ cm, aceştia fiind într-adevăr cazuri excepţionale.) Dar ce ziceţi de salcia cu circumferinţa trunchiului de 500 cm? Am măsurat mulţi mesteceni, însă până acum nu am reuşit să identificăm exemplare mai mari de 300 cm. Cel mai mare a fost pe aproape, cu o circumferinţă de 294 cm. În general ne bucurăm dacă găsim mesteceni de 250+ cm.

Teii sunt de asemenea comuni în România. Cel mai mare găsit de noi are 492 cm, însă exemplarele de peste 300 cm sunt rare în regiunile studiate/colindate/umblate de noi. Exemplarele de peste 300, respectiv 400 de centimetri sunt fără îndoială remarcabile!

Cândva merii şi perii (pădureţi) erau comuni pe păşunile din România. Cei mai mari peri găsiţi de noi au avut peste 300 cm, pe când cel mai mare măr a depăşit 240 cm. Cireşul sălbatic este un arbore drăguţ, întâlnindu-se atât în păduri cât şi în zone deschise. Cel mai mare exemplar găsit de noi a avut 266 cm circumferinţă, dar de regulă ne bucurăm dacă găsim un exemplar care să aibă peste 200 cm.

Sunt multe specii de arbori care sunt exotici pentru România. Platanii sunt de cele mai multe ori mari. Cel mai mare salcâm şi oţetar fals identificat de noi a avut peste 300 cm.

Informaţii preţioase despre dimensiunile arborilor se pot găsi în diferite surse, cum ar fi publicaţia “Arborele Anului” sau publicaţii care abordează istoria unor regiuni, clădiri sau a pădurilor! Mai jos amintim câteva dimensiuni impresionante din cartea lui Constantin Giurescu (Istoria pădurii Româneşti – Din cele mai vechi timpuri până astăzi, CEREŞ, Bucureşti, 1975). Giurescu a raportat brad (“Regele brazilor” de la Tihuţa) cu diametul tunchiului de 2,50 m (ceea ce corespunde cu circumferinţa de 785 cm), şi un molid cu diametrul de 2,40 m (circumferinţa 753 cm). Tot în cartea lui Giurescu găsim o poza cu un ulm cu diametrul trunchiului de 2,05 m (circumferinţa 644 cm) de la Calafat, şi una cu un salcâm bătrân din parcul dendrologic Simeria, cu diametrul trunchiului de 1,20 m (circumferinţa 376 cm). Arbori cu astfel de dimensiuni au devenit extrem de rari în zilele noastre, prin urmare, este greu de imaginat că astfel de arbori au existat vreodată!

În final, să răspundem la întrebarea: ce este un arbore mare? Informaţiile cu caracter normativ şi orientativ, prezentate mai sus arată clar că “mare” poate avea mai multe înţelesuri. Un stejar cu circumferinţa trunchiului de 250 cm este încă “adolescent” pe când un mesteacăn cu aceaşi dimensiune este într-adevăr remarcabil! O mărime de 300 cm circumferinţă ar însemna “remarcabil” pentru majoritatea arborilor, cu toate că în mod evident, pentru unele specii ar însemna limita inferioară de mărime pentru a fi remarcabil, iar pentru altele, limita superioară de mărime.

Aşa cum am menţionat mai sus, dincolo de detalii, este foarte important să vă formaţi “un ochi” pentru a ţinti arborii remarcabili din împrejurimile unde locuiţi şi în drumeţiile pe care le faceţi. Nu în ultimul rând, savuraţi procesul de căutare şi documentare, deoarece acesta este calea formidabilă spre învăţare.

Lista de arbori la inregistrare prezintă câteva specii de arbori indigeni şi o selecţie de specii exotice pe care le puteţi găsi pe parcursul drumeţiilor în natură, în parcuri sau în localităţi. Unele specii sunt comune şi populare, iar altele sunt mai rare şi mai puţin cunoscute. Unele specii sunt uşor de identificat, pe când altele sunt foarte similare. Această platformă doreşte să fie atractivă atât profesioniştilor cât şi amatorilor de „arbori remarcabli” care nu cunosc toate speciile de arbori. Astfel pentru cazurile în care sunt mai multe specii înrudite şi similare şi determinarea este dificilă, am creat opţiunile „specie neidentificată”. Această opţiune există de exemplu pentru următorii arbori: pin, anin, mesteacăn, stejar, frasin, salcie, ulm, sorb şi arţar. De exemplu, dacă sunteţi sigur că aţi măsurat un pin dar nu sunteţi sigur care este specia atunci alegeţi opţiunea „Pin (specie neidentificată)”. Atât pentru speciile autohtone cât şi pentru cele indigene, aveţi opţiunea „Alte specii”, unde puteţi introduce acele specii care nu au fost listate dar le-aţi identificat pe teren. În final, atât pentru speciile indigene cât şi pentru cele exotice, am creat opţiunea „alte specii”, pentu cazul în care aţi identificat o specie care nu este listată.

Lista de mai jos poate să pară superficială pentru specialiştii în dendrologie şi „arborişti” de exemplu pentru că nu conţine toate speciile de arbori şi arbuşti din România. Pe de altă parte, dacă am include toate acestea, am risca să „speriem” pe cei care nu sunt specialişti dar iubesc arborii remarcabili. Scopul acestei iniţiative este tocmai de a implica cât mai mulţe persoane (profesionişti şi neprofesionişti) în colectarea datelor referitoare la arborii remarcabili. Astfel, de exemplu, dacă aţi identificat o specie de plop cu circumferinţa trunchiului de 810 cm pentru noi acesta este deja un rezultat extraordinar chiar dacă nu ştiţi exact care este specia. Prin urmare, vă încurajăm să încărcaţi informaţia pe siteul nostru, cu opţiunea „Plop (specie neidentificată)”.

Nu în ultimul rând, pe baza experienţei vom putea modifica lista ca să fie şi mai uşor accesiblă, şi mai atractivă şi mai obiectivă. Să vedem ce vom învăţa după primele 1000 de date încărcate!

• GPS-ul necesită mult timp până se încălzește și începe furnizarea rezultatelor precise.
• Asigurați-vă că dispozitivul are vedere clară și neîntreruptă asupra cerului. GPS-ul primește semnale de diferite intensitate de la mai mulți sateliți. Aceste semnale pot fi blocate parțial sau complet de clădiri, arbori cu frunze groase, acoperișuri de vehicule, etc.

• Acesta este întrebare de milioane, nu? Folosind funcția HighAccuracy(), unde toate permisiunile corespunzătoare au fost selectate și sunt garantate, precizia este de aproximativ 3 metri, rezultatele fiind obținute în decurs de 10 - 30 de secunde după pornirea funcțiilor de localizare. Acest lucru este excelent pentru majoritatea aplicațiilor.
• Trebuie să aveți în vedere, că asemănător oricărei funcționalități bazată pe locație, puteți obține rezultate false (anormale) care se încadrează în afara standardului, și, uneori, aceste rezultate sunt greșite rău.

• Conexiune la internet: dacă aveți o conexiune slabă la internet sau nu aveți Wifi, cererile browser-ului pentru serviciul de localizare pot fi întârziate, blocate sau chiar întrerupte.
• Gestionarea bateriei: țineți cont de faptul că GPS-ul consumă multă energie, astfel încât nu lăsați activat decât dacă este necesar.