Scopul principal al inițiativei noastre este de a implica cetățenii în colectarea de informații despre arborii bătrâni, remarcabili, din România. Prin urmare, implicarea dumneavoastră este foarte importantă, astfel încât am dori să vă menţinem interesul deschis pentru această iniţiativă. În acest sens, ar trebui să avem câteva informații de bază despre arborii remarcabili identificați, (adică caracteristicile și poziția georgrafică a acestora), cu scopul de a permite o analiză mai structurată a datelor, atunci, când vom avea mii sau zeci de mii de înregistrări.

O condiţie esenţială pentru a putea înscrie/consemna un arbore este să vă înregistrați și să vă creaţi un cont pe platforma noastră web. Înregistrarea dumneavoastră se va face doar o singură dată. Ca urmare veți primi un nume de utilizator și o parolă, de care vă puteţi folosi ori de câte ori doriţi să accesaţi siteul nostru. Vă puteți înscrie pe siteul nostru cu orice nume doriți! Cu toate acestea, vom avea nevoie de câteva informaţii personale care ne vor fi utile mai târziu, când vom analiza ştiinţific posibilele relaţii dintre profilul personal al Dvs. şi trăsăturile arborilor.

Vom solicita cinci categorii de informații despre arbori. Acestea sunt:

(I) Arborele. Informaţiile referitoare la arbori includ dimensiunea (circumferinţa trunchiului, în cm), specia, poziția geografică (coordonate GPS) și o poză reprezentativă. Fotografierea arborelui este de asemenea un element important pentru a-l face vizibil şi altor persoane interesate să acceseze siteul nostru!

(II) Condiția arborelui. Aici ne interesează starea arborelui. Are arborele părţi uscate sau nu? Este un arbore uscat sau viu, sau este doar un ciot/butuc rămas după tăiere? Are arborele scorburi/cavități în trunchi? Aceste informații sunt foarte importante atât din punct de vedere al valorilor ecologice (componentele moarte sunt între principalele caracteristici  care fac aceşti arbori valoroşi din punct de vedere ecologic!) cât şi din punctul de vedere al impactului uman şi a vulnerabilităţii arborelui. Un arbore cu o scorbură mare în trunchi va fi mai vulnerabil la prăbușire, comparativ cu altul la care acest detaliu lipsește. Am evitat în mod deliberat legătura directă dintre componentele moarte ale arborilor și starea de sănătate a acestora! Noi considerăm elementele moarte ale arborilor bătrâni ca fiind deseori elemente naturale ale acestor arbori, care cresc valoarea ecologică a acestora. Arborele poate fi perfect “funcţional” şi în cazul în care are scorburi.

(III) Semnele intervenţiilor umane de management forestier. Mulţi arbori poartă semne ale diferitelor intervenţii umane. Aceste semne arată că arborii remarcabili erau “arbori lucrători” în trecut. Intervenţiile tipice umane asupra arborilor în România, care totodată influenţează forma arborilor, sunt tăiatul în regim de scaun şi tăiatul în regim de crâng. Tăiatul în scaun se face la nivelul mai ridicat al trunchiului şi de regulă ţinteşte crengile. Tăiatul în crâng se aplică la nivelul solului, după care urmează generarea de lăstari. Ambele tipuri de intervenţie sunt practici tradiţionale de extragere a masei lemnoase şi ambele sunt pe cale de dispariţie în zilele noastre (mai ales tăiatul în scaun, la alte specii decât salcia). Mai jos prezentăm câteva poze despre arbori tăiaţi în regim de scaun şi în regim de crâng din sudul Transilvaniei. Cu câteva decenii în urmă, aceste practici erau comune în sudul Transilvaniei. Azi se practică foarte  rar, dar existenţa arborilor cu forme tipice (vezi pozele), împreună cu amintirile oamenilor mai în vârstă, demonstrează frecvența acestor practici sustenabile de exploatare forestieră din trecut.  

Poza “Pollards”: Câteva exemple de forme create în urma tăiatului în scaun (Engl. Pollard). Primele trei poze reprezintă carpeni, în timp ce ultima poza reprezintă sălcii. Menţionăm că tăiatul în scaun a carpenilor este o practică abandonată în multe regiuni din România. Astfel, arborii rămaşi, care poartă semnele acestor intervenţii din trecut sunt veritabile elemente de “memorie culturală”, şi trebuie protejate/tratate ca atare.

Poza “Coppice oak”: Exemplu de stejar tăiat în regim de crâng (Engl. Coppice). În sudul Transilvaniei există încă multe hectare împădurite care poartă semnele acestui tip de extracţie a masei lemnoase. Tăiatul în crâng, ca şi tăiatul în scaun (vezi poza precedentă) sunt pe cale de dispariţie şi au dispărut din multe regiuni din Europa (nefiind considerate, la ora actuală, profitabile din punct de vedere economic).

(IV) Locul de amplasare a arborelui. Aici se vor oferi informații despre locul în care se află arborele remarcabil. Este o aşezare umană sau o păşune, pădure sau altă zonă? Locul de amplasare poate indica anumite vulnerabilități pentru arbore, dar, în același timp, poate reprezenta diverse oportunități pentru a recunoaşte şi proteja arborele remarcabil!

(V) Valoarea culturală şi sentimentală a arborelui. Foarte mulţi arbori remarcabili au un nume, au poveştile și legendele lor sau stârnesc sentimente pozitive în rândul oamenilor, datorită dimensiunii şi vârstei lor. Dacă arborele remarcabil măsurat de către Dvs. are un  nume sau o poveste, vă rugăm să le împărtăşiţi cu noi. De asemenea, ne bucurăm de orice relatare a sentimentelor, părerilor personale despre arborele măsurat. Toate acestea în doar câteva idei.

Măsurarea arborilor este o activitate centrală pentru iniţiativa noastră, pentru că, în general, există o legătură între grosimea trunchiului și vârsta arborelui, pentru specii similare. Cel mai simplu este să măsurăm circuferinţa trunchiului. Acesta se face de regulă la o înălţime de 130 cm de la sol, adică aproximativ la nivelul pieptului unui adult de talie medie. După ce aţi măsurat câţiva arbori veţi putea aproxima uşor această înălţime. De multe ori trunchiul arborelui are un nod sau se îngroașă mult (de exemplu datorită bifurcării) în jurul acestei înălţimi. În aceste cazuri recomandăm ca arborii să fie măsuraţi sub nod (sau în unele cazuri peste nod) şi sub bifurcație. Pozele de mai jos prezintă trei exemple despre cum recomandăm/nu recomandăm să se măsoare arborii.

Poza 1. Salcie măsurată la 130 cm înălţime.

Poza 2. Acest stejar are dimensiunea de 622 cm dacă se măsoară sub bifurcaţie. Dacă se măsoară peste bifurcaţie, la înălţimea de 130 cm va avea peste 640 cm.

Poza 3. Acest stejar are un nod la înălţimea de 130 cm. Măsurându-i circumferinţa la această înălţime vom găsi valoarea de 530 cm. Sub nod arborele va avea 410 cm. Recomandăm în acest caz, măsurarea sub nod.

Ce este un arbore remarcabil?

Mai jos prezentăm o descriere scurtă a tipologiei arborilor de care suntem interesaţi în iniţiativa noastră şi vom da câteva exemple referitoare la aceştia. Suntem interesaţi de acei arbori care sunt în mod vizibil “graşi”, deci au trunchiul excepţional de gros  în comparaţie cu ceilalţi arbori aparţinând aceloraşi specii. Astfel, când vorbim de arbore “mare”, nu ne referim la coronamentul arborelui, ci la trunchiul acestuia. Suntem interesaţi de aceşti arbori, pentru că mărimea şi vârsta lor le conferă valori ecologice, istorice, culturale şi estetice deosebite. Aceşti arbori pot avea sute de ani, şi viaţa lor este strâns legată de istoria peisajului în care se află şi de a societăţilor umane, integrate acelor peisaje. Mulţi dintre aceşti arbori au fost sau sunt încă sunt “arbori lucrători”, deservind comunităţiile locale cu frunzele, crengile, fructele, umbra şi alte servicii (cum ar fi cele estetice) ale lor. Deseori arborii mari au forme speciale. Aceste forme deseori oferă informaţii despre intervenţiile umane efectuate pe aceşti arbori, cum ar fi tăiatul în scaun şi în crâng. Arborii foarte groși au deseori scorburi. Scopul nostru este să promovăm o atitudine pozitivă faţă de arborii mari, scorburoşi (deseori cu elemente semnificative moarte). Pe foarte mulţi arbori bătrâni, scorburile se formează natural, conferând un rol ecologic disproporţionat de mare comparativ cu cei tineri. Multe insecte, ciuperci, licheni, păsări şi alte organisme sunt atraşi de prezenţa scorburilor și a elementelor moarte de pe arbori.

Suntem conştienţi de valoarea extraordinară a arborilor tineri. Toţi arborii bătrâni au fost cândva arbori tineri, şi existenţa arborilor bătrâni din viitor va depinde de capacitatea noastră de a asigura condiţii stabile arborilor tineri pentru ca aceştia să îmbătrânească. Totuşi, pentru anumite funcţii ecologice şi anumite tipuri de valori socio-culturale, anumiţi arbori sunt mai importanţi decât alţii. Este ca în viaţa omului: pentru anumite funcţii sau servicii, anumite persoane sunt mai calificate decât alte persoane. De exemplu, dacă este vorba de o operaţie, un medic chirurg este în mod clar mai recomandat decât un jucător de fotbal!

Ce este un arbore bătrân, remarcabil? Fără nicio îndoială “mărimea” (în acest caz grosimea trunchiului) este o măsură subiectivă şi nu există o singură mărime care să fie şi obiectivă şi universal aplicabilă pentru toţi arborii. Ceea ce este “mare” pentu o specie de arbore poate fi “mic” pentru altă specie. Mai mult, aceaşi specie de arbore poate fi “mare”, dar tânăr în anumite condiţii de mediu şi “mic”, dar bătrân în alte condiţii. Uneori “un arbore” este format din mai multe tulpini care pornesc de la bază. Pe de altă parte,, deseori ceea ce este “mare” pentru o regiune poate fi percepută ca “dimensiune medie” pentru altă regiune, chiar în cadrul aceleiaşi specii!

În tabelul de mai jos sunt furnizate date asociate limitei inferioare a circumferinței, de la care un arbore asociat unei specii, poate fi considerat ,,remarcabil'' în România (conform Anexei din Legea 97/2023, Legea arborilor remarcabili). Arborii încărcați cu dimensiuni inferioare acestor limite vor apărea, de asemenea, pe site, dar vor fi încadrați în secțiunea ,,Alți arbori''.

Dimensiuni minime ale circumferinței trunchiului pentru încadrarea arborilor în categoria celor remarcabili (Anexa Lege 97/2003). Speciile cu asterix (*) au fost introduse suplimentar de către echipa arboriremarcabili.ro. În cazul speciilor exotice, pentru specia platan, site-ul nostru face o excepțíe, astfel încât vor fi considerați remarcabili doar platanii care au dimensiuni ale trunchiului de +400 cm.

Stejarul şi gorunul (Quercus robur şi Q. petraea) sunt arbori comuni în zonele de câmpie şi deal, aceştia ajungând, în mod normal, la dimensiuni şi vârste considerabile. Stejarii se dezvoltă bine în condiţii bune de lumină, astfel, cei mai mari stejari îi vom găsi în condiţii deschise, cu luminozitate foarte bună şi nu în păduri închise. În peisajele culturale din partea centrală a României, cei mai mari stejari se află pe păşuni şi nu în păduri. În această regiune, stejarii cu circumferinţa trunchiului de cel puţin 400 cm sunt foarte comuni (de ordinea sutelor/miilor) şi putem găsi mulţi stejari cu trunchiuri de 500+, 600+ sau chiar 700+ cm. Cel mai mare stejar din această regiune are 920 cm (se află la Mercheaşa)! În alte regiuni ale Transilvaniei însă stejarii şi gorunii care au circumferinţa trunchiului de peste 400 cm pot fi foarte rari. Mulţi dintre stejarii propuşi pentru competiţia “arborele anului” au circumferinţa trunchiului de 500+ cm.

În România exista mai multe specii de stejari şi aceştia au rate de creştere şi mărimi diferite la maturitate. Astfel stejarul pufos (Quercus pubescens) creşte mai înce și preferă zone însorite cu umiditate mai redusă. Dacă identificaţi un stejar pufos cu dimensiunea trunchiului de 200+ cm, acesta este deja un exemplar remarcabil! Cerul (Quercus cerris) are o creştere mai rapidă decât gorunul, dar şi viaţa lui este mai scurtă. Pe baza experienţei noaste, un cer de dimensiunea 300+ (cel mai mare măsurat de noi a avut 380!) poate fi considerat remarcabil.

Alţi arbori autohtoni care pot atinge dimensiuni foarte mari ale trunchiului sunt plopii (alb, negru și hibrid) şi fagii. Cel mai mare fag pe care l-am identificat a avut circumferinţa trunchiului de peste 650 cm, şi în cazul plopului cei mai mari exemplari au avut circumferinţa de peste 1000 cm!!!

În timp ce atingerea unor dimensiuni vizibil mari este relativ uşoară pentru anumite specii de arbori, alţii devin bătrâni pentru specia lor la dimensiuni mai modeste. Stejarul pufos menţionat mai sus este doar un exemplu, la care putem adăuga  mesteacănul, sălcia căprească, plopul tremurător sau jugastrul. Pentru aceşti arbori ar fi “nedrept” să fie clasificaţi conform standardelor de mărime ale stejarului sau ale plopului. La modul general, suntem bucuroşi să identificăm carpeni cu circumferinţa trunchiului de 300+ cm (cei mari mari pe care le-am găsit au avut 400+ respectiv 500+ cm, aceştia fiind într-adevăr cazuri excepţionale). Am măsurat mulţi mesteceni, însă până acum am reuşit să identificăm doar un exemplar mai mari de 300 cm. Cel mai mare a fost pe aproape, cu o circumferinţă de 294 cm. În general ne bucurăm dacă găsim mesteceni de 200+ cm.

Teii sunt de asemenea comuni în România. Cel mai mare găsit de noi are peste 600 cm, însă exemplarele de peste 300 cm sunt destul de rare în regiunile studiate/colindate/umblate de noi. Exemplarele de peste 300, respectiv 400 de centimetri sunt fără îndoială remarcabile!

Cândva merii şi perii (pădureţi) erau comuni pe păşunile din România. Cei mai mari peri găsiţi de noi au avut peste 400 cm, pe când cel mai mare măr a depăşit 320 cm. Cireşul sălbatic este o specie inconfundabilă, întâlnindu-se atât în păduri cât şi în zone deschise. Cel mai mare exemplar găsit de noi a avut 450 cm circumferinţă, dar acesta este un caz cu totul excepțional. De regulă ne bucurăm dacă găsim exemplare care să aibă peste 250 cm.

De asemenea există și alte multe specii de arbori exotici în România. Platanii sunt de cele mai multe ori cei mai mari dintre aceștia. Cel mai mare salcâm şi oţetar fals identificat de noi a avut peste 300 cm.

Informaţii preţioase despre dimensiunile arborilor se pot găsi în diferite surse, cum ar fi publicaţia “Arborele Anului” sau publicaţii care abordează istoria unor regiuni, clădiri sau a pădurilor! Mai jos amintim câteva dimensiuni impresionante din cartea lui Constantin Giurescu (Istoria pădurii Româneşti – Din cele mai vechi timpuri până astăzi, CEREŞ, Bucureşti, 1975). Giurescu a raportat un brad (“Regele brazilor” de la Tihuţa) cu diametul tunchiului de 2,50 m (ceea ce corespunde cu circumferinţa de 785 cm), şi un molid cu diametrul de 2,40 m (circumferinţa 753 cm). Tot în cartea lui Giurescu găsim o poza cu un ulm cu diametrul trunchiului de 2,05 m (circumferinţa 644 cm) de la Calafat, şi una cu un salcâm bătrân din parcul dendrologic Simeria, cu diametrul trunchiului de 1,20 m (circumferinţa 376 cm). Arbori cu astfel de dimensiuni au devenit extrem de rari în zilele noastre, prin urmare, este greu de imaginat că astfel de arbori au existat vreodată!

În final, să răspundem la întrebarea: ce este un arbore mare? Informaţiile cu caracter normativ şi orientativ, prezentate mai sus arată clar că “mare” poate avea mai multe înţelesuri. Un stejar cu circumferinţa trunchiului de 250 cm este încă “adolescent” pe când un mesteacăn cu aceaşi dimensiune este într-adevăr remarcabil! O mărime de 300 cm circumferinţă ar însemna “remarcabil” pentru majoritatea arborilor, cu toate că în mod evident, pentru unele specii ar însemna limita inferioară de mărime pentru a fi remarcabil, iar pentru altele, limita superioară de mărime.

Aşa cum am menţionat mai sus, dincolo de detalii, este foarte important să vă formaţi “un ochi” pentru a ţinti arborii remarcabili din împrejurimile unde locuiţi şi în drumeţiile pe care le faceţi. Nu în ultimul rând, savuraţi procesul de căutare şi documentare, deoarece acesta este calea formidabilă spre învăţare.

Lista de arbori utilizată pentru selecție, la inregistrare, prezintă  toate speciile de arbori indigeni, dar şi o selecţie de specii exotice mai frecvente, pe care le puteţi găsi pe parcursul drumeţiilor în natură sau în localităţi. Unele specii sunt comune, iar altele sunt mai rare şi mai puţin cunoscute. Unele specii sunt uşor de identificat, pe când altele sunt foarte similare între ele. Această platformă doreşte să fie atractivă atât profesioniştilor cât şi amatorilor de „arbori remarcabli”, care nu cunosc toate speciile de arbori. Astfel pentru cazurile în care sunt mai multe specii înrudite şi similare, iar determinarea este dificilă, am creat opţiunea „specie neidentificată”. Această opţiune există, de exemplu, pentru următorii arbori: pin, arin, stejar, plop, frasin, salcie, ulm, sorb/scoruș, tei şi arţar. De exemplu, dacă sunteţi sigur că aţi măsurat un pin, dar nu sunteţi sigur care este specia, alegeţi opţiunea „Pin (specie neidentificată)”. Atât pentru speciile autohtone, cât şi pentru cele exotice, aveţi opţiunea „Alte specii”, unde puteţi introduce acele specii care nu au fost listate dar le-aţi identificat pe teren. 

Lista de mai jos poate să pară superficială pentru specialiştii în dendrologie şi „arborişti” pentru că nu conţine chiar toate speciile de arbori şi arbuşti din România. Pe de altă parte, dacă am include toate acestea, am risca să „speriem” pe cei care nu sunt specialişti, dar iubesc arborii remarcabili. Scopul acestei iniţiative este tocmai de a implica cât mai mulţe persoane (profesionişti şi neprofesionişti) în colectarea datelor referitoare la arborii remarcabili. Astfel, dacă aţi identificat un plop cu circumferinţa trunchiului de 810 cm pentru noi acesta este deja un rezultat extraordinar, chiar dacă nu ştiţi exact care este specia. Prin urmare, vă încurajăm să încărcaţi informaţia pe site-ul nostru, accesând opţiunea „Plop (specie neidentificată)”.

Nu în ultimul rând, pe baza experienţei vom putea modifica lista ca să fie şi mai uşor accesiblă, şi mai atractivă şi mai obiectivă. Să vedem ce vom învăţa după primele 5000 de date încărcate!

• GPS-ul necesită mult timp până ,,se încălzește,, și începe furnizarea rezultatelor precise.
• Asigurați-vă că dispozitivul are vedere clară și neîntreruptă asupra cerului. GPS-ul primește semnale de diferite intensități de la mai mulți sateliți. Aceste semnale pot fi blocate parțial sau complet de clădiri, arbori cu frunze groase, acoperișuri de vehicule, văi adânci și înguste etc.

• Acesta este întrebare de milioane, nu? Folosind funcția HighAccuracy, unde toate permisiunile corespunzătoare au fost selectate și sunt garantate, precizia este de aproximativ 3 metri, rezultatele fiind obținute în decurs de 10 - 30 de secunde după pornirea funcțiilor de localizare. Acest lucru este excelent pentru majoritatea aplicațiilor.
• Trebuie să aveți în vedere, că asemănător oricărei funcționalități bazată pe localizare, puteți obține rezultate false (anormale) care se încadrează în afara standardului, și, uneori, aceste rezultate sunt profund eronate.

• Conexiune la internet: dacă aveți o conexiune slabă la internet sau nu aveți Wifi, cererile browser-ului pentru serviciul de localizare pot fi întârziate, blocate sau chiar întrerupte.
• Gestionarea bateriei: țineți cont de faptul că GPS-ul consumă multă energie, astfel încât nu-l lăsați activat, decât dacă este necesar.